După vizita în China, Emmanuel Macron amenință cu „măsuri dure” privind taxele vamale chineze.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, s-a întors de la Beijing cu un ton mai ascuțit, sugerând posibile represalii comerciale și o poziție mai dură a UE față de importurile chineze.

Întors la Paris după o vizită de stat în China, Emmanuel Macron transmite că răbdarea Europei față de practicile comerciale ale Beijingului se apropie de limită și că Franța vrea ca Uniunea Europeană să treacă de la avertismente la acțiuni concrete.

„Foc de avertisment” al lui Macron către Beijing

Într-un nou interviu, Macron spune că le-a transmis liderilor chinezi că Europa ar putea urma în curând Statele Unite, introducând tarife mai ridicate la bunurile chinezești dacă dezechilibrele actuale persistă. El descrie momentul drept un punct de cotitură pentru baza industrială a Europei, mai ales în sectoarele în care produsele chineze domină acum.

Macron pune, în esență, un „ceas” pe relațiile comerciale UE–China, sugerând că „măsuri puternice” ar putea apărea în câteva luni dacă Beijingul nu își schimbă direcția.

Președintele francez susține că puterea industrială a Chinei și modelul său de export intră acum în coliziune cu punctele forte tradiționale ale Europei: mașini-unelte, producție auto, manufactură avansată. În același timp, protecționismul SUA redirecționează exporturile chineze de pe piața americană direct către Europa, punând presiune pe producătorii UE din două direcții.

Potrivit lui Macron, această dublă presiune riscă să golească de conținut o parte importantă a industriei avansate europene. El prezintă provocarea ca fiind existențială pentru mii de fabrici și milioane de locuri de muncă legate de manufactura cu valoare adăugată mare.

Europa prinsă între Washington și Beijing

Mesajul lui Macron conține și o critică la adresa strategiei comerciale a Washingtonului. El argumentează că tarifele ridicate ale SUA la importurile din China, deși populare politic în Statele Unite, au efecte secundare pentru economiile europene. Pe măsură ce exportatorii chinezi întâmpină bariere în SUA, ei vizează mai agresiv piețele UE, unde tarifele rămân mai mici și aplicarea regulilor este mai puțin uniformă.

Această schimbare a fluxurilor comerciale amplifică concurența în Europa pentru bunuri-cheie precum vehiculele electrice, bateriile și electronicele de consum. Pentru mulți producători europeni, deja împovărați de costuri energetice și reguli climatice mai stricte, acest val pare destabilizator.

Poziția franceză este că Europa nu poate acționa ca „supapă de reglaj” pentru o confruntare comercială SUA–China pe care nu a proiectat-o, dar pe care acum trebuie să o suporte.

Totuși, Macron recunoaște că Europa nu vorbește cu o singură voce. Germania, care are legături industriale și de export profunde cu China, ezită să susțină măsuri tarifare agresive ce ar putea declanșa represalii împotriva producătorilor săi auto și a giganților din inginerie. Mai multe state UE mai mici, dependente masiv de investiții chineze, pășesc și ele cu prudență.

Un răspuns european divizat

Lipsa alinierii complete în interiorul UE îi modelează retorica lui Macron. El împinge spre „măsuri puternice”, dar le leagă de o strategie europeană mai amplă, nu de o inițiativă unilaterală franceză. În culise, Franța a presat Comisia Europeană să lanseze investigații privind subvențiile chineze și posibile practici de dumping în sectoare sensibile.

Pentru a trece de la vorbe la acțiune, liderii UE ar trebui să cadă de acord asupra:

• Ce produse sau sectoare vor fi vizate de noi tarife sau măsuri de salvgardare.
• Cum pot fi justificate aceste măsuri în cadrul regulilor Organizației Mondiale a Comerțului.
• Ce sprijin să fie acordat industriilor europene expuse represaliilor chineze.
• Cum să se coordoneze cu politica SUA fără a părea că urmează pur și simplu linia Washingtonului.

Fiecare dintre aceste întrebări scoate la iveală interese naționale și „linii roșii” politice, ceea ce încetinește luarea deciziilor și le permite exportatorilor chinezi să își mențină, deocamdată, cota de piață.

Invitarea investițiilor chineze, dar în termenii Europei

Abordarea lui Macron nu este pur defensivă. El susține că o modalitate de reechilibrare a comerțului cu China este atragerea mai multor investiții chineze în Europa, în locul acceptării unui flux constant de bunuri finite. Asta înseamnă încurajarea companiilor chineze să construiască fabrici pe teritoriul european, în loc să expedieze produse ieftine din Asia.

El indică o listă de sectoare în care producția locală ar putea crea locuri de muncă și ar proteja capacitatea tehnologică a Europei:

Sector	Interes strategic pentru Europa
Baterii	Esențiale pentru mașinile electrice, stocarea energiei și stabilitatea rețelei.
Rafinarea litiului	Control asupra materiilor prime critice și a procesării chimice.
Energie eoliană și solară	Valoare internă în lanțul de aprovizionare al tranziției energetice.
Vehicule electrice	Locuri de muncă în asamblare, software și servicii post-vânzare.
Pompe de căldură	Decarbonizarea sistemelor de încălzire ale clădirilor.
Electronice de consum	Menținerea cel puțin a unei părți din baza de producție high-tech.
Tehnologii de reciclare	Asigurarea accesului la materii prime secundare și reducerea importurilor.
Roboți industriali	Creșterea productivității în fabricile europene.
Componente avansate	Protejarea know-how-ului de bază în cipuri și inginerie de precizie.

Macron sprijină investițiile chineze în aceste domenii, dar cu condiții. El respinge ceea ce numește strategii „prădătoare”, care ar lăsa Europa dependentă de câțiva giganți chinezi și ar deposeda companiile locale de proprietatea lor intelectuală.

Strategia franceză combină deschiderea către fabrici și locuri de muncă cu o triere mai strictă a tranzacțiilor care ar putea bloca Europa într-o dependență tehnologică sau financiară pe termen lung.

Unde Europa vrea ziduri defensive

În timp ce Macron invită unii jucători chinezi să producă în Europa, el cere Bruxelles-ului să acționeze ferm în sectoarele unde dezechilibrul pare deja acut. Cel mai clar exemplu este industria auto, unde vehiculele electrice chinezești cu costuri reduse subminează mărcile europene la preț și sosesc într-un ritm tot mai mare în porturile UE.

Pentru Franța, acest val amenință regiuni industriale întregi specializate în motoare termice tradiționale, cutii de viteze și piese auto. Fără o tranziție gestionată, aceste zone s-ar putea confrunta cu închideri de fabrici și tensiuni sociale profunde.

Macron pledează pentru o combinație de instrumente de apărare comercială și politică industrială. Tarifele și măsurile anti-dumping ar încetini intrarea importurilor puternic subvenționate. În același timp, sprijinul țintit, autorizările mai rapide și energia mai ieftină ar putea ajuta firmele europene să se repoziționeze în era mașinii electrice și digitale.

„Competitivitatea pe primul loc”: linia economică mai largă a lui Macron

Dincolo de discuția despre tarife se află o preocupare mai profundă privind competitivitatea UE. Macron revine repetat la ideea că Europa trebuie să-și repare propriile slăbiciuni structurale în timp ce reacționează la presiunea chineză. El schițează mai multe priorități:

• Simplificarea regulilor și a birocrației: accelerarea autorizațiilor, simplificarea schemelor de sprijin și reducerea întârzierilor pentru proiecte industriale.
• Aprofundarea pieței unice: reducerea fragmentării între statele membre în reglementările privind energia, finanțele și domeniul digital.
• Investiții în inovare: creșterea finanțării pentru tehnologii curate, IA, manufactură avansată și tehnologii-cheie din sănătate.
• Întărirea protecțiilor la frontieră: nu doar tarife, ci și standarde de produs, verificarea investițiilor străine și control mai dur al subvențiilor.
• Finalizarea uniunii vamale în practică: aplicarea uniformă a regulilor vamale pentru a evita punctele slabe din anumite porturi sau la anumite frontiere.
• Coordonarea politicii monetare: evitarea șocurilor de curs valutar care fac exporturile europene necompetitive.

El prezintă aceste măsuri ca pe un pachet. Apărarea comercială fără reînnoire industrială ar cumpăra doar timp. Reînnoirea industrială fără apărare comercială le-ar oferi competitorilor chinezi avantajul în fiecare piață nouă.

Cum ar putea afecta asta lanțurile globale de aprovizionare

Dacă UE se îndreaptă spre tarife mai mari pentru unele produse chinezești, lanțurile globale de aprovizionare se vor reconfigura din nou. Companiile de logistică, producătorii auto și firmele de electronice își vor revizui probabil opțiunile de aprovizionare, amplasamentele de producție și prețurile.

Pentru cumpărătorii europeni de componente chinezești, tarifele mai ridicate pot crește costurile. Unii vor încerca să transfere aceste costuri către consumatori prin prețuri mai mari. Alții vor căuta furnizori alternativi în țări precum Vietnam, India sau Mexic, ori vor decide să aducă o parte din producție mai aproape de casă.

Pentru exportatorii chinezi, o Europă mai dură ar accelera o tendință deja vizibilă în datele comerciale: diversificarea destinațiilor de export și un impuls mai puternic către piețele emergente, din America Latină până în Africa și Asia de Sud-Est.

Riscuri și oportunități pentru companii și lucrători

Schimbarea descrisă de Macron are riscuri clare. Represaliile Chinei ar putea viza branduri europene emblematice, mai ales bunurile de lux și vehiculele premium, unde Franța și Germania se remarcă. Exportatorii din aerospațial, vin, cosmetice sau utilaje s-ar putea confrunta brusc cu întârzieri vamale, obstacole de reglementare sau boicoturi informale.

În același timp, unele sectoare ar putea beneficia de o poziție europeană mai protectoare. Producătorii locali de panouri solare, baterii, echipamente electrice și software pentru automatizare industrială ar putea câștiga cotă de piață dacă importurile devin mai scumpe sau sunt supuse unor cote. Regiunile care investesc rapid în formare, cercetare și infrastructură ar putea atrage noi fabrici care caută un punct de sprijin stabil în interiorul UE.

Pentru lucrători, traiectoria politicii industriale din următorii cinci ani va decide dacă tranziția verde se simte ca o oportunitate sau ca un șoc.

Context pentru cititori: ce fac de fapt tarifele

Pentru multe gospodării, dezbaterea despre tarife pare abstractă până când se vede în prețuri. Un tarif UE mai mare la mașinile electrice chinezești, de exemplu, poate încetini sosirea modelelor ieftine care coboară costul mediu. Șoferii care caută un EV accesibil ar putea vedea mai puține opțiuni sau rate lunare mai mari.

Pe de altă parte, dacă tarifele și măsurile de sprijin local ajută la menținerea unei industrii auto europene competitive, ele pot păstra locuri de muncă, venituri fiscale și rețele de service importante pentru mobilitatea pe termen lung. Guvernele se confruntă atunci cu o dilemă familiară: acceptă importuri mai ieftine astăzi sau suportă costul declinului industrial mâine.

Un calcul similar se aplică panourilor solare, electronicelor și pompelor de căldură. Importurile mai ieftine accelerează tranziția energetică curată, dar slăbesc producătorii locali. Sectoarele locale mai puternice creează locuri de muncă și know-how mai durabile, dar de obicei au nevoie, în primii ani, de o combinație de subvenții, reglementare și, uneori, tarife ca să supraviețuiască.

Pe măsură ce Macron ridică miza în relația cu Beijingul, acest echilibru dintre prețurile pentru consumatori, obiectivele climatice și forța industrială ajunge în centrul dezbaterii politice din Europa. Companiile, sindicatele și cetățenii vor trebui să urmărească nu doar tarifele din titluri, ci și deciziile mai discrete privind regulile de investiții, bugetele de inovare și standardele industriale care vor modela locul Europei în următoarea fază a globalizării.