Explozia bolilor neurodegenerative: „Hexanul trebuie eliminat din industria alimentară”

Concernelor cresc în rândul neurologilor europeni, care leagă un solvent petrochimic comun, hexanul, de valul în creștere al bolilor neurodegenerative, iar ei spun că industria alimentară nu mai poate ignora semnele de avertizare.

Ce este hexanul și de ce contează pentru ceea ce ai în farfurie

Hexanul este un lichid limpede, foarte volatil, derivat din țiței. Industria îl folosește în principal ca solvent. În fabricile alimentare, ajută la extragerea uleiului din semințe precum soia, rapița și floarea-soarelui la scară masivă. Procesul crește randamentul și reduce costurile, motiv pentru care a devenit standardul global.

În multe fabrici europene, semințele mărunțite sunt „scăldate” în hexan. Solventul extrage grăsimea, apoi se evaporă la încălzire. Reglementările cer ca aproape toate reziduurile să dispară înainte ca uleiul să ajungă în sticlele din supermarket sau în alimentele procesate. Totuși, un prag aproape de zero permite încă urme, iar criticii spun că acest lucru lasă un unghi mort în politicile de sănătate publică.

Urmele de solvenți industriali în alimentele de zi cu zi ridică întrebări într-un moment în care bolile neurodegenerative cresc în populațiile îmbătrânite.

Producătorii alimentari susțin că limitele de siguranță deja îi protejează pe consumatori. Ei subliniază că agențiile de reglementare, atunci când au stabilit niveluri tolerate, și-au bazat deciziile pe datele de toxicologie disponibile la acel moment. Aceste date s-au concentrat adesea pe toxicitatea pe termen scurt și pe leziuni evidente ale organelor, nu pe efecte subtile asupra creierului care ar putea apărea decenii mai târziu.

Neurologul care vede prea mulți pacienți prea devreme

În nordul Franței, neurologul David Devos și-a petrecut o mare parte din carieră tratând persoane cu boala Parkinson. La spitalul universitar din Lille, are grijă de un flux constant de pacienți noi. Mulți ajung mai tineri decât era de așteptat, cu simptome care le perturbă munca, viața de familie și autonomia.

Devos a devenit cunoscut pentru o inovație tehnică: o pompă care livrează dopamină direct în creier, printr-un cateter. Pastilele standard își pierd adesea eficacitatea pe măsură ce boala progresează. Perfuzia continuă și țintită pe care a dezvoltat-o urmărește să stabilizeze simptomele și să reducă fluctuațiile invalidante.

Studii timpurii sugerează că perfuzia intracerebrală de dopamină poate îmbunătăți controlul motor mai puternic decât tratamentele orale convenționale la unii pacienți. Un studiu clinic mai amplu este planificat în jurul anului 2026 pentru a confirma aceste rezultate și pentru a defini mai bine cine beneficiază cel mai mult. Pentru Devos, această cercetare răspunde nevoilor urgente ale oamenilor deja afectați.

Totuși, afluxul constant de cazuri noi de Parkinson l-a împins să privească „mai sus pe râu”. De ce degenerează atâtea creiere, în primul rând? De ce unele regiuni și profesii prezintă riscuri mai mari? Aceste întrebări l-au determinat, pe el și pe alți specialiști, să reexamineze substanțe chimice care circulă în tăcere prin lanțurile alimentare și prin locurile de muncă.

Hexanul și creierul: ce sugerează știința actuală

Hexanul se descompune în organism în mai mulți metaboliți, printre care cel mai cunoscut derivat al n-hexanului, 2,5-hexandiona. Acest compus poate afecta nervii periferici, provocând amorțeală, senzații de arsură și slăbiciune musculară. Medicina muncii a documentat astfel de cazuri de decenii, la lucrători expuși la doze mari în unități slab ventilate.

Neurotoxicitatea din cauza hexanului nu este un risc teoretic; este bine stabilită la lucrătorii expuși. Întrebarea nerezolvată este unde se află, în realitate, pragul inferior cronic.

Cercetătorii testează acum dacă expunerea pe termen lung, la niveluri scăzute - inclusiv prin dietă și aerul din interior - ar putea contribui la boli neurodegenerative care afectează sistemul nervos central. Datele de laborator arată că metaboliții hexanului pot perturba axonii, prelungirile lungi care permit neuronilor să comunice. Deteriorarea aici poate submina lent circuite neuronale întregi.

Studiile populaționale rămân rare și adesea imprecise. Expunerea apare de obicei ca un amestec de solvenți, pesticide și metale. Totuși, mai multe studii de tip caz-control sugerează rate mai mari de Parkinson la persoanele cu cariere lungi în agricultură, procesare alimentară, tipografie sau producție, unde solvenții sunt folosiți pe scară largă.

Pentru specialiști precum Devos, aceste indicii convergente justifică o schimbare bazată pe precauție, mai ales acolo unde există deja alternative mai sigure. Ei subliniază că creierul îmbătrânește de-a lungul deceniilor, iar lovituri mici, repetate, s-ar putea acumula într-un risc semnificativ.

Cum se strecoară hexanul în viața de zi cu zi

De la sămânță la raft

Majoritatea consumatorilor nu aud niciodată despre hexan atunci când cumpără o sticlă ieftină de ulei vegetal sau margarină. Etichetele menționează simplu „uleiuri vegetale” sau semințe specifice. Traseul industrial din spatele acestor produse urmează adesea același tipar:

• Semințele ajung la o unitate de zdrobire și sunt presate mecanic.
• Turta rămasă încă reține o cantitate mare de grăsime.
• Hexanul trece prin această turtă pentru a extrage ulei suplimentar.
• Solventul este încălzit, recuperat și refolosit; urme reziduale rămân în uleiul brut.
• Rafinarea, dezodorizarea și îmbutelierea finalizează procesul.

Reglementările stabilesc de obicei reziduuri maxime admise de hexan în uleiurile alimentare. Controalele măsoară nivelurile în eșantioane aleatorii, însă frecvența testării și transparența rezultatelor diferă de la o țară la alta. Consumatorii văd rareori aceste informații.

Alte surse discrete de expunere

Dincolo de alimente, hexanul apare în adezivi, aerosoli, fabricarea încălțămintei, finisarea mobilierului și unele produse de curățenie. Oamenii pot inhala vapori la muncă sau acasă, mai ales în spații mici, închise, cu ventilație limitată.

Context	Utilizare tipică a hexanului	Principala cale de expunere
Producția de uleiuri comestibile	Solvent pentru extracția uleiului din semințe	Reziduuri în uleiuri și alimente procesate
Producție industrială	Adezivi, degresare, formulări	Inhalare la locul de muncă
Produse casnice	Unele spray-uri, lipici, produse DIY	Aer interior și contact cu pielea

Fiecare dintre aceste surse poate rămâne relativ modestă luată separat. Combinate, ele pot forma o expunere de fond pe care reglementările actuale o subestimează, mai ales pentru persoanele cu alți factori de risc, precum pesticidele sau metalele grele.

Apeluri pentru eliminarea treptată a hexanului din lanțul alimentar

În ultimele luni, atenția mediatică s-a reînnoit în Franța și în alte locuri, pe măsură ce neurologi, toxicologi și grupuri de mediu cer eliminarea treptată a hexanului din sectorul agroalimentar. Într-un articol de opinie intens citat, Devos și colegii săi au îndemnat guvernele să trateze acest solvent ca pe un factor de risc prevenibil pentru bolile creierului, nu doar ca pe un detaliu industrial.

Pentru clinicienii din prima linie a bolii Parkinson și a altor tulburări neurodegenerative, reducerea expunerilor neurotoxice evitabile a devenit o formă de medicină preventivă.

Susținătorii argumentează că tehnologiile de presare mecanică pot furniza deja o parte mare din piața uleiurilor vegetale. Randamentul pe tonă de semințe scade într-o anumită măsură, dar produsul final are adesea un profil nutrițional mai bun și un proces mai scurt, mai transparent. Ei indică și cererea în creștere a consumatorilor pentru etichete precum „prima presare la rece” sau „presat cu expeller”, care de obicei sugerează procesare fără solvenți.

Grupurile din industrie contraargumentează că o interdicție rapidă ar putea crește prețurile, ar afecta competitivitatea la export și ar tensiona lanțurile de aprovizionare pentru alimente procesate, de la biscuiți la analogi vegetali ai cărnii. Ele cer autorităților de reglementare să aștepte studii epidemiologice mai definitive înainte de a impune schimbări costisitoare.

Dezbaterea politică se află la intersecția dintre sănătate, comerț și politica climatică. O extracție mai mare pe bază de solvenți permite obținerea randamentului maxim de ulei de pe fiecare hectar de teren, ceea ce se potrivește economiei agricole actuale. Totuși, reducerea treptată a inputurilor petrochimice se aliniază cu strategii mai ample de decarbonizare a sistemelor alimentare și de reducere a dependenței de combustibili fosili.

Ce pot face deja consumatorii

În timp ce legislatorii dezbat și cercetătorii adună date, persoanele au încă modalități de a reduce expunerea potențială fără să-și întoarcă dieta pe dos. Niciunul dintre acești pași nu promite siguranță perfectă, dar tind să îndrepte consumul departe de produsele puternic procesate, dependente de solvenți.

• Prioritizează uleiurile presate mecanic sau „presate la rece” când bugetul permite.
• Gătește mai des cu alimente integrale, nu cu produse ultraprocesate bogate în grăsimi rafinate ieftine.
• Aerisește bucătăriile și spațiile de lucru, mai ales când folosești spray-uri sau adezivi puternici.
• Limitează utilizarea produselor DIY pe bază de solvenți în interior sau poartă echipament de protecție.
• Respectă regulile de sănătate ocupațională în joburile care se bazează pe solvenți.

Aceste obiceiuri nu doar reduc expunerea teoretică la hexan, ci se aliniază și cu recomandări mai largi pentru sănătatea metabolică și cardiovasculară, care la rândul lor influențează îmbătrânirea creierului.

De ce riscul neurodegenerativ depășește un singur solvent

Concentrarea doar pe hexan poate părea îngustă. Specialiștii repetă că Parkinson, Alzheimer și bolile înrudite rareori provin dintr-o singură cauză. Genetica, poluarea aerului, pesticidele, traumatismul cranian, stilul de viață și îmbătrânirea interacționează toate. Totuși, solvenții se află într-o categorie de factori controlabili pe care politicile publice îi pot aborda relativ rapid.

Când cercetătorii modelează scenarii pentru sănătatea publică, ei testează adesea ce s-ar întâmpla dacă societățile ar elimina simultan mai multe riscuri de mediu. Reducerea expunerii la un grup de substanțe care afectează neuronii, în loc să se aștepte dovada definitivă împotriva fiecăreia în mod individual, ar putea schimba curba bolii în următoarele două sau trei decenii.

Această abordare se bazează pe conceptul de povară cumulativă. Un creier expus la doze mici din mai mulți agenți neurotoxici - solvenți, metale grele, pesticide - poate trece mai devreme un prag critic decât un creier confruntat cu oricare agent singular. Această perspectivă îi încurajează pe reglementatori să ia în calcul restricții la nivel de grup și monitorizare pe termen mai lung a populațiilor expuse.

Deocamdată, dezbaterile despre hexan servesc drept test concret: câtă incertitudine sunt guvernele pregătite să accepte atunci când există dovezi de neurotoxicitate, dar datele precise pe termen lung pentru populația generală rămân în urmă? Răspunsul va modela atât practicile industriei alimentare, cât și sănătatea neurologică a societăților îmbătrânite de mâine.