Iarna 2025-2026 va aduce aurore boreale vizibile până la Roma, de trei ori.

Abia ne ridicam privirea din telefon când cerul, el, începuse deja să preia controlul.

Deasupra acoperișurilor, o strălucire verde începea să alunece, aproape timidă, ca o perdea ridicată puțin prea devreme. În jur, oamenii ieșeau pe balcoane, cu căciula într-o parte și papuci în picioare, filmând pe nevăzute. Cel mai ciudat nu era lumina. Era liniștea. Roma, de obicei zgomotoasă și nerăbdătoare, își ținea răsuflarea ca un orășel de munte.

În 2025–2026, un astfel de tablou s-ar putea repeta de trei ori. Nu în Islanda, nu în Laponia. În sudul Europei. Până la Roma, Atena, poate chiar și nordul Africii. Oamenii de știință vorbesc despre un maxim solar deosebit de activ, despre furtuni geomagnetice capabile să coboare aurorele acolo unde nu le aștepți. Și dacă iarna aceasta cerul ar decide să rescrie cartea poștală?

O iarnă în care Roma ridică ochii spre nord

Imaginează-ți o seară de ianuarie 2026, în Piazza Navona. Turiștii încă se lipesc de vitrinele cu gelato, chelnerii strâng scaunele, câteva scutere taie printre pavelele lucioase. Dintr-odată, cineva arată cu degetul spre cer. Un nor de smartphone-uri se întoarce dintr-un singur gest, ca un reflex colectiv. Deasupra orașului baroc, o bandă violetă se întinde, urmată de un verde electric aproape ireal. Nimeni nu știe ce să spună. Te uiți, atât.

Nu e doar science-fiction. În mai 2024, aurore boreale au fost văzute până în Italia, în sudul Franței, în Croația. Rețelele sociale s-au umplut de ceruri roz deasupra parcărilor Lidl și a sensurilor giratorii de pe autostrăzi. Observatoarele au înregistrat o activitate solară excepțională, legată de un ciclu care atinge vârful între 2025 și 2026. Experții consideră că un scenariu similar s-ar putea repeta de mai multe ori, cu aurore vizibile mult mai la sud decât de obicei. Trei episoade marcante într-o singură iarnă nu mai sunt considerate improbabile.

În spatele acestor culori se ascunde un mecanism brutal. Soarele trimite erupții încărcate cu particule care lovesc scutul nostru magnetic. Când aceste particule se îndreaptă direct spre Pământ, declanșează furtuni geomagnetice. Cu cât sunt mai puternice, cu atât zona potențială a aurorelor coboară spre latitudini joase. Roma, situată în jurul paralelei 42 nord, ajunge atunci, punctual, într-un fel de coridor privilegiat. Nu e nevoie să-ți imaginezi un cataclism: o „furtună” solară mare, bine orientată, poate fi suficientă ca să recoloreze cerul mediteranean.

Cum să vezi cu adevărat aurorele… fără să iei avionul spre Laponia

Prima cheie este să accepți că totul se joacă în câteva ore, uneori în câteva minute. O furtună solară puternică este adesea anunțată cu 24–48 de ore înainte să lovească Pământul. Concret, cei care vor vedea aurore la Roma sau Marsilia vor fi cei care și-au instalat deja două-trei aplicații dedicate, au activat alertele și s-au obișnuit să arunce un ochi la indicii Kp (faimosul scor care măsoară intensitatea aurorelor). Nu e glamour, dar e ca atunci când urmărești buletinul de zăpadă înainte de un weekend la schi.

Am trăit cu toții momentul acela în care îți spui: „Ah, dacă știam ieri, ieșeam.” Pentru iarna 2025–2026, diferența se va face prin aceste gesturi mici. O pătură pregătită lângă ușă. Un loc clar în minte, departe de neoane și vitrine. Un rucsac cu căciulă, mănuși, baterie externă, deja pregătit pe hol. Pregătirea nu are nimic spectaculos, dar transformă o noapte „normală” într-o amintire pe care o vei povesti peste douăzeci de ani. Cei care au identificat acoperișul plat al unui prieten, un deal mai întunecat sau o parcare de supermarket la marginea orașului au deja un avantaj uriaș.

Să fim sinceri: nimeni nu face cu adevărat asta în fiecare zi. Nu trăim permanent în modul vânător de aurore. Și tocmai aici iarna 2025–2026 riscă să surprindă. O dată sau de două ori pe lună, când alertele o iau razna, va trebui să accepți să-ți rupi rutina. Să ieși când e frig. Să ratezi un episod din serial. Să spui da vecinului care propune să urcați pe acoperiș la 23:30 „pentru că cerul e ciudat”. Aceste micro-alegeri fac trecerea de la o anecdotă văzută pe TikTok la un moment trăit pe bune.

După cum rezumă un astrofizician de la Universitatea din Bologna:

„Aurorele vizibile din Roma nu vor fi magie, ci o întâlnire între un Soare puțin nervos și oameni pregătiți să ridice capul la momentul potrivit.”

Ca să transformi întâlnirea asta în amintire, ajută câteva repere concrete:

• Țintește locuri întunecate, cu orizont deschis spre nord (dealuri, zone rurale, litoral).
• Redu cât mai mult lumina din jur: stâlpi de iluminat, faruri de mașini, ecrane prea luminoase.
• Dacă vrei să le fotografiezi, pune smartphone-ul în modul noapte și stabilizează-l pe un zid sau pe un trepied.
• Nu te aștepta mereu la un verde strălucitor cu ochiul liber: uneori aparatul foto vede mai bine decât noi.
• Stai afară cel puțin 30 de minute: aurorele pot apărea, dispărea și apoi reveni fără avertisment.

Un cer spectaculos… dar nu doar poetic

Să vezi aurore boreale din Roma e de vis, dar istoria le păstrează și fața mai puțin romantică. În 1859, evenimentul Carrington a declanșat aurore vizibile până în Caraibe și a ars linii de telegraf. În 1989, o furtună solară a lăsat o parte din Quebec în întuneric. Iarna 2025–2026, cu Soarele în plină formă, va obliga la un echilibru între uimire și prudență. Aceleași particule care colorează cerul pot perturba sateliții, GPS-ul, anumite linii electrice.

Agențiile spațiale pregătesc iarna cum se pregătește un sezon ciclonic: supraveghere sporită a Soarelui, scenarii de deviere sau de punere în siguranță pentru anumiți sateliți, coordonare întărită cu operatorii de electricitate. Pentru cei mai mulți dintre noi, riscul va rămâne abstract: poate un GPS mai imprecis, un semnal radio ciudat, o rețea care merge mai greu. Miza reală e mai ales pentru infrastructurile critice, avioanele pe rute polare, comunicațiile strategice. Marea majoritate a furtunilor se traduce printr-un cer magnific și câteva rânduri în plus în rapoartele inginerilor.

Ce se schimbă cu adevărat în iarna 2025–2026 nu este doar știința, ci privirea colectivă. Să vezi aurore de trei ori în același sezon, la latitudini atât de joase, poate crea un „înainte/după”. Nu mai privești Soarele ca pe o simplă bilă strălucitoare, ci ca pe un actor care dialoghează cu viața noastră de zi cu zi. Unele orașe vorbesc deja despre a opri o parte din iluminatul public când se anunță o furtună majoră, ca să limiteze poluarea luminoasă. Poți imagina cafenele deschise târziu pentru „seară de aurore”, profesori scoțând elevii în paltoane pe stadionul liceului, familii trezindu-și copiii în toiul nopții ca să le spună: „Uită-te, poate nu se mai repetă.”

Iarna 2025–2026 se anunță ca un test ciudat. Până unde suntem dispuși să încetinim, să stingem, să ieșim în frig ca să împărțim un spectacol care nu aduce nimic, în afară de un moment colectiv? Poate că, în mijlocul notificărilor, deadline-urilor și străzilor saturate de LED-uri, un cer violet deasupra Romei va funcționa ca un memento discret: planeta rămâne conectată la ceva mai vast decât agenda noastră. Vom vorbi despre asta în poze, în story-uri, în articole. Vom dezbate riscurile pentru sateliți și posibilele întreruperi ale GPS-ului. Vom compara videoclipurile din Napoli, Barcelona, București.

Dar esențialul se va juca în altă parte, în acele câteva secunde în care un grup de necunoscuți va privi împreună același lucru fără să vorbească. Senzația aceea ușor stranie de a trăi simultan un fenomen foarte vechi și un moment foarte modern, filmat în 4K și distribuit în timp real. Unii vor vedea un semn, alții un hazard statistic. Cei mai pragmatici vor citi pur și simplu încă o pagină din ciclul solar numărul 25. Nu contează. Va conta ce va face fiecare cu asta: un spectacol de consumat sau o ocazie de a se întreba ce înseamnă, în 2026, „să locuiești pe Pământ sub un cer viu”.

Punct-cheie	Detaliu	Interes pentru cititor
Iarna 2025–2026 excepțională	Maxim solar cu mai multe furtuni geomagnetice puternice așteptate	Înțelegi de ce aurorele pot coborî până la Roma
Pregătire practică	Alerte în aplicații, identificarea unor locuri întunecate, rucsac pregătit pentru ieșit noaptea	Îți crești șansele să vezi fenomenul cu adevărat, nu doar să auzi despre el
Mize invizibile	Posibile impacturi asupra sateliților, GPS-ului, rețelelor electrice, aviației	Ai o imagine completă: uimire, dar și culise tehnologice

Întrebări frecvente (FAQ)

• Vor fi aurorele chiar vizibile până la Roma în 2025–2026? Oamenii de știință nu pot garanta, dar vârfurile de activitate solară înregistrate sugerează că mai multe furtuni puternice ar putea permite aurore la aceste latitudini, ca în 2024.
  
• În ce moment al nopții sunt cele mai mari șanse să le vezi? De regulă între 22:00 și 02:00, ora locală, dar aurorele pot apărea mai devreme sau mai târziu în funcție de intensitatea și dinamica furtunii.
  
• E nevoie de echipament special ca să le observi? Nu, ochii sunt suficienți. Un smartphone recent sau o cameră cu expunere lungă ajută doar să surprinzi mai bine culorile, mai ales când sunt discrete cu ochiul liber.
  
• Există un pericol pentru sănătatea oamenilor în timpul acestor evenimente? Nu, pentru oamenii de la sol, câmpul magnetic terestru rămâne un scut foarte eficient. Mizele vizează mai ales sistemele tehnologice și aviația la altitudine mare.
  
• Cum știu dacă o noapte va fi „bună” pentru aurore? Urmărind indicii Kp (ideal 7 sau mai mult pentru latitudini joase), alertele emise de agențiile spațiale și aplicațiile dedicate care traduc aceste date în prognoze locale.