Schimbarea locului de muncă, mutatul, renunțarea la tot… alegerile de viață de care ne temem cel mai mult acum.

Astăzi, ele pândesc în spatele deciziilor de rutină, testându-ne în tăcere nervii și prioritățile.

De la schimbarea carierei până la mutarea cu tot cu familie, alegerile care altădată păreau aventuri curajoase seamănă acum, adesea, cu mersul pe sârmă. În fața economiilor instabile, a disrupției tehnologice și a unor sisteme de sănătate fragile, mulți oameni nu se mai tem de pericol în abstract. Se tem să nu piardă echilibrul fragil pe care, în sfârșit, au reușit să-l construiască.

Ce dezvăluie cele mai riscante alegeri despre viața în 2025

Un studiu nou de la Universitatea din Zürich a încercat să înțeleagă ce numesc, de fapt, oamenii o „decizie riscantă” în viața lor de zi cu zi. În loc să le ofere participanților o listă de scenarii ipotetice, cercetătorii au rugat 4.380 de persoane să descrie, în cuvintele lor, o alegere reală pe care o vedeau ca fiind riscantă. Fără căsuțe cu variante multiple. Doar povești.

Răspunsurile, publicate în revista Psychological Science și coordonate de cercetătorii elvețieni Renato Frey și Olivia Fischer, conturează o imagine surprinzător de coerentă: riscul modern ține mai puțin de catastrofe rare și mai mult de teama de a deraia o viață care deja pare fragilă.

Pentru mulți oameni, riscul modern înseamnă să piardă controlul asupra traseului lor: venitul, identitatea, sănătatea sau legăturile sociale.

Echipa a analizat fiecare răspuns și a grupat deciziile în șase arii largi: muncă, bani, sănătate, relații sociale, transport și timp liber. Metoda pare simplă, dar rupe cu decenii de cercetare de laborator în care academicienii decideau ce anume se consideră „riscant”. Aici, publicul a stabilit termenii.

Deciziile de muncă par acum ca un salt fără plasă de siguranță

Rezultatul cel mai clar: munca domină. Dintre aproximativ 100 de tipuri recurente de decizii, alegerile profesionale au apărut mult mai des decât problemele de sănătate sau dilemele romantice. Oamenii au vorbit despre:

• Acceptarea unui nou job într-un alt oraș sau în altă țară
• Demisia fără să aibă pregătit un alt post
• Părăsirea unui contract permanent pentru freelancing sau activitate pe cont propriu
• Începerea unei afaceri din economii sau din bani împrumutați
• Refuzarea unei promovări care ar putea afecta viața de familie

Cercetătorii se așteptau ca sănătatea sau relațiile să fie pe primul loc. În schimb, schimbările de carieră au avut cea mai mare greutate emoțională. În spatele acestor povești stă un mănunchi de îngrijorări mai profunde: frica de șomaj pe termen lung, riscul alunecării în sărăcie și anxietatea de a cădea în afara propriului grup social dacă banii se împuținează.

Schimbarea jobului nu înseamnă doar schimbarea sarcinilor. Pentru mulți, într-o singură mutare sunt puse la risc statutul, venitul, identitatea și sentimentul de apartenență.

De ce munca pare atât de periculoasă acum

Trei forțe intensifică senzația de risc legată de carieră:

• Fragilitate economică: după ani de crize, oamenii se îndoiesc că vor găsi un loc de muncă stabil dacă fac o mișcare „greșită”.
• Anxietate legată de automatizare: inteligența artificială și digitalizarea estompează viitorul multor roluri, iar alegerea unei direcții pare ca un pariu pe calul greșit.
• Presiune socială: munca continuă să modeleze statutul, prieteniile și valoarea de sine, mai ales în mediile urbane și de clasă mijlocie.

Studiul din Zürich a mai găsit și o stabilitate remarcabilă a priorităților. Indiferent dacă participanții au răspuns înainte, în timpul sau după pandemia de Covid‑19, munca a rămas principala sursă de risc perceput. Nici măcar o criză globală de sănătate nu a schimbat această ierarhie. Persistența spune multe despre cât de adânc s-a așezat nesiguranța profesională în viața de zi cu zi.

Dincolo de muncă: cele șase arene riscante ale vieții cotidiene

Deși alegerile profesionale au fost pe primul loc, cercetarea a cartografiat un peisaj mai larg al anxietății. În mii de povești, șase domenii au apărut din nou și din nou.

Domeniu	Decizie riscantă tipică
Muncă	Demisie, schimbare de carieră, relocare pentru un job
Finanțe	Investirea economiilor, cumpărarea unei proprietăți, asumarea unei datorii mari
Sănătate	Acceptarea sau refuzul unei operații, încercarea unui tratament nou
Relații sociale	Încheierea unei relații de lungă durată, a avea un copil, a te declara (coming out)
Transport	Condus în condiții riscante, viteză, mers cu bicicleta în trafic aglomerat
Timp liber	Sporturi extreme, călătorit singur(ă), mutarea în străinătate pentru un „nou început”

Unele decizii apar rar, dar poartă o încărcătură psihologică mare: emigrarea, refuzarea unei operații care salvează viața, ruperea legăturilor cu un membru al familiei. Altele par banale, dar se repetă zilnic, cum ar fi traversarea străzii în afara trecerii de pietoni sau condusul după o noapte scurtă de somn. Studiul le tratează pe ambele ca ferestre spre felul în care oamenii judecă pericolul, compromisurile și responsabilitatea.

Vârsta, genul și chipul în schimbare al riscului

Acest instantaneu al temerilor nu este uniform. Riscul arată diferit la 23 de ani față de 63, iar datele reflectă asta.

Adulții tineri: teama de a rămâne blocați prea devreme

În rândul studenților și al celor la început de carieră, multe decizii „riscante” se învârt în jurul educației și primelor joburi. Oamenii se tem de:

• Renunțarea la universitate sau schimbarea specializării
• Acceptarea unui job care i-ar putea prinde într-o traiectorie cu competențe reduse
• Luarea unei pauze pentru a călători, de teama unui „gol” în CV

În spatele acestor alegeri se ascunde o îngrijorare comună: irosirea timpului. Respondenții tineri se tem să se trezească la 30 de ani simțind că au pariat pe calul greșit, într-o piață a muncii care iartă puțin.

Adulții mai în vârstă: protejarea unui echilibru fragil

Participanții mai în vârstă menționează un alt grup de riscuri. Multe povești se concentrează pe protejarea rutinei și a sănătății: schimbarea medicilor, micșorarea locuinței familiei, mutarea mai aproape de copii sau acceptarea faptului că ar trebui să nu mai conducă.

În etapele târzii ale vieții, riscul ține mai puțin de salturi mari înainte și mai mult de pierderea prea rapidă a terenului familiar.

Genul modelează și el peisajul. Deși studiul din Zürich nu a redus totul la stereotipuri, au apărut totuși tipare. Femeile au descris mai des decizii care echilibrează munca și îngrijirea altora: mutarea pentru jobul partenerului, munca part‑time sau amânarea tratamentului medical pentru a rămâne disponibile pentru copii ori pentru părinți în vârstă. Bărbații, în schimb, au vorbit mai frecvent despre speculații financiare, antreprenoriat și comportament la volan.

De la psihologie la politici publice: o hartă a vulnerabilităților ascunse

Pentru factorii de decizie și companii, această cercetare face mai mult decât să descrie o stare de spirit. Funcționează ca o hartă a stresului vieții contemporane. Când mii de oameni raportează același tip de alegere ca fiind riscantă, acel „cluster” indică puncte fragile în țesătura socială.

Nesiguranța profesională, de exemplu, ar putea împinge guvernele să regândească modul în care funcționează asigurarea de șomaj, recalificarea și orientarea în carieră. Dacă oamenii aflați la mijlocul carierei se simt paralizați de ideea de a schimba domeniul, rămân în industrii în declin în loc să se mute acolo unde competențele lor sunt necesare.

În sănătate, faptul că oamenii se tem adesea să refuze sau să amâne o operație arată goluri de comunicare între medici și pacienți. Mulți nu cântăresc doar probabilități medicale; se tem de pierderea autonomiei, de costuri sau de luni de dependență de rude.

Pornind de la decizii trăite, nu de la teorie, metoda Zürich scoate în evidență unde doare cu adevărat viața de zi cu zi.

Cum să faci alegerile grele să pară mai puțin ca o cădere liberă

Pentru indivizi, studiul oferă un mesaj liniștitor, spus pe un ton calm: faptul că te îngrozește ideea de a demisiona, de a te muta sau de a schimba direcția nu este o slăbiciune personală. Este o reacție aproape universală într-o lume care pune consecințe grele pe câteva decizii-cheie.

Câțiva pași practici pot reduce această presiune:

• Fă simulări mici: în loc să sari direct în activitate pe cont propriu, testează un proiect secundar timp de șase luni, cu un buget clar definit.
• Folosește „teste de regret”: întreabă-te pe care opțiune ai regreta-o mai mult peste cinci ani, presupunând că ambele merg rezonabil.
• Separă frica de schimbare de frica de sărăcie: calculează, în cifre, câte luni de cheltuieli îți acoperă economiile și ce beneficii ai putea solicita.
• Caută mișcări reversibile: când se poate, alege trasee din care poți face un pas înapoi sau ajusta în decurs de un an.

Instrumente simple, precum un jurnal personal al riscului, pot ajuta și ele. Timp de o săptămână, notează de fiecare dată când îți spui „asta pare riscant”, de la traversarea unei străzi aglomerate până la trimiterea unui e‑mail îndrăzneț către manager. Tiparele apar repede. Unii își dau seama că cea mai mare parte din „energia lor de risc” se duce pe aprobarea socială, nu pe pericol fizic sau financiar real.

Psihologii vorbesc despre „percepția riscului” pentru a descrie acest decalaj dintre șansele reale și frica personală. Două persoane pot avea în față aceeași probabilitate de 10% de a-și pierde jobul. Una doarme liniștită, cealaltă nu se poate opri din gândit. Înțelegerea locurilor în care îți supraestimezi sau subestimezi pericolul poate ghida un sprijin mai bun - prin coaching, terapie sau, pur și simplu, conversații mai oneste la serviciu și acasă.

La un nivel mai larg, studiul din Zürich invită și alte țări să repete experimentul cu propriile populații. Un sondaj similar în Regatul Unit, în SUA sau în altă parte ar putea arăta cum crizele locuințelor, datoria studențească ori sistemele de asigurări medicale remodelează senzația de risc. Abia atunci instituțiile se pot ajusta, nu doar ca să gestioneze crizele, ci și ca să reducă stresul tăcut din acele momente când cineva stă la masa din bucătărie și se întreabă dacă îndrăznește să schimbe totul.