Un eveniment rar de încălzire stratosferică timpurie are loc în decembrie, iar oamenii de știință spun că intensitatea lui ar putea schimba prognozele de iarnă.

Andrei Mavrodin • February 10, 2026 16:01

Primul frig adevărat al lui decembrie abia a mușcat, și totuși ceva ciudat deja clocotește sus, deasupra capetelor noastre.

Mult deasupra norilor, într-un strat de aer la care cei mai mulți dintre noi nici nu se gândesc, temperaturile fac exact contrariul a ceea ce te-ai aștepta la începutul iernii. Graficele care de obicei alunecă liniștit încep brusc să sară. Meteorologii își mijesc ochii la ecrane, rulează din nou modelele, discută la o cafea. Se conturează o încălzire stratosferică rară, la început de sezon, cu săptămâni mai devreme decât de obicei, iar intensitatea ei ridică sprâncene de la Londra la Tokyo. Unii spun că e doar un episod trecător. Alții șoptesc că ar putea întoarce previziunile de iarnă pe dos. Un lucru e clar: atmosfera e pe punctul de a arunca zarurile.

Într-o dimineață cenușie de decembrie, într-o zi lucrătoare, un grup de prognozatori din Exeter urmăresc o panglică de culoare răsucindu-se pe un glob 3D de pe monitoare. Vârtejul stă mult deasupra jet stream-ului, prins în atmosfera superioară, acolo unde stratosfera ar trebui să rămână brutal de rece și stabilă. Însă pe ecran, o înflorire roșu-aprins se întinde peste Arctica precum cerneala picurată în apă. Cineva mormăie că n-a mai văzut atât de „cald” atât de devreme de ani buni. Altul editează în tăcere un draft de perspectivă de iarnă pe care îl depusese chiar săptămâna trecută. Afară, strada arată normal. Înăuntru, cifrele sugerează o iarnă care s-ar putea să fie orice, numai obișnuită nu.

Ce este, de fapt, o încălzire stratosferică la început de sezon?

Gândește-te la stratosferă ca la etajul superior, tăcut, al atmosferei, cam între 10 și 50 km deasupra noastră, de obicei calm și înghețat, mai ales lângă Polul Nord iarna. Acolo sus, un inel puternic de vânturi - vortexul polar - se rotește de regulă ca un titirez bine echilibrat, ajutând la „închiderea” aerului rece deasupra Arcticii. În timpul unui episod de încălzire stratosferică, acest echilibru cedează brusc. Temperaturile pot crește cu 30–50°C în câteva zile, chiar dacă rămâne tot sub zero. Când se întâmplă în decembrie, înainte ca iarna să se fi așezat cu adevărat, e ca și cum cineva ar apăsa pe tabla de șah chiar când începe partida.

Semnele timpurii ale evenimentului din acest an au apărut întâi în modelele pe termen lung la final de noiembrie. La început, mulți meteorologi au ridicat din umeri; modelele „văd” adesea monștri care dispar o săptămână mai târziu. Totuși, semnalul a continuat să reapară, crescând în intensitate, răspândindu-se în sisteme diferite de prognoză din Europa, SUA și Japonia. La început de decembrie, unele simulări arătau o slăbire dramatică a vortexului polar, cu încălzirea extinzându-se peste Siberia și Arctica centrală. Atunci s-a intensificat și rumoarea pe forumurile meteo. Oamenii au distribuit hărți colorate în roșu și portocaliu alarmant, comparându-le cu iernile notorii din 2009 și 2018, care au adus episoade severe de frig în Europa.

Ceea ce pune în mișcare, de fapt, această explozie de căldură atât de sus deasupra capetelor noastre este un lanț de reacții al undelor. Tipare meteorologice mari din atmosfera inferioară - blocaje anticiclonice, trasee de furtuni, dorsale întinse peste Pacificul de Nord sau Eurasia - trimit unde planetare în sus, ca niște unde pe apă după ce arunci o piatră într-un iaz. Când destule astfel de unde se „adună” în stratosferă, ele încetinesc vortexul polar, îl comprimă și transformă energia vântului în căldură. Rezultatul este o „încălzire stratosferică bruscă”. În evenimentele de început de sezon, la suprafață încă nu s-a instalat ritmul de iarnă, așa că atmosfera poate fi neobișnuit de sensibilă. O împingere puternică în altitudine poate cascada în jos timp de câteva săptămâni, remodelând zonele reci și furtunoase din emisfera nordică.

Cum ar putea rescrie previziunile de iarnă - și la ce să fii atent

Mişcarea care contează cu adevărat pentru noi este dacă vortexul polar doar slăbește sau dacă se rupe complet și se prăbușește. În evenimentele mai slabe, vortexul se clatină, dar își revine, iar previziunile sezoniere abia tresar. În cele mai puternice, vortexul se poate crăpa în doi sau mai mulți „lobi” de aer rece care alunecă spre sud, trăgând mase de aer arctic peste Europa, America de Nord sau Asia. Atunci apar din senin un anticiclon persistent scandinav sau un blocaj încăpățânat peste Groenlanda - tipare care fixează valuri de frig și mută traseele furtunilor săptămâni la rând. Încălzirea din decembrie, dacă își continuă intensificarea, cochetează cu linia fină dintre o simplă oscilație și o resetare completă.

Practic vorbind, previziunile sezoniere emise la sfârșit de toamnă se bazează mult pe un vortex polar stabil și puternic. Multe dintre ele, anul acesta, sugerau o iarnă mai blândă și mai umedă în vestul Europei, sprijinite de El Niño-ul în desfășurare din Pacific. Acum, cu stratosfera „ieșită din rând”, acele hărți sigure pe ele par mai fragile. Am mai fost aici: la început de 2018, o încălzire stratosferică majoră a ajutat la declanșarea „Bestiei din Est”, care a paralizat părți din Regatul Unit și din Europa continentală. Nu orice încălzire produce o „Bestie” și nu orice „Bestie” are nevoie de o încălzire, dar legătura e suficient de puternică încât traderii de energie, planificatorii de transport și chiar cumpărătorii din supermarketuri își actualizează discret panourile meteo mult mai des în perioada asta.

Cercetătorii vorbesc despre „cuplaj descendent” - felul în care schimbările de sus se scurg în jos, spre vremea pe care o simțim. Procesul poate dura 10–20 de zile, uneori mai mult. Așadar, semnalele de la început de decembrie s-ar putea să nu-și arate pe deplin „cărțile” la suprafață până spre final de decembrie sau chiar ianuarie. Întârzierea asta e și un dar, și o bătaie de cap. Oferă autorităților și companiilor o fereastră în care să-și ajusteze planurile, dar îi obligă și pe prognozatori să se lupte cu formulări condiționale: risc crescut, probabilități mai mari, posibile schimbări. Să fim sinceri: nimeni nu citește previziunile sezoniere în fiecare zi. Dar când apare o încălzire de început de sezon de asemenea amploare, chiar și prognozatorii blazați încep să-și reformuleze perspectivele, pentru că pachetul de cărți al iernii se amestecă în timp real.

Cum să citești semnalele - și să nu te pierzi în hype

O metodă practică de a urmări ce se întâmplă, fără o diplomă în meteorologie, este să urmărești câțiva indicatori-cheie, nu fiecare grafic dramatic de pe rețelele sociale. În primul rând, urmărește indicii de intensitate ai vortexului polar pe care multe servicii meteo îi publică; când coboară mult sub medie și rămân acolo, cresc șansele unei schimbări semnificative de tipar. Apoi, fii atent la mențiuni despre „blocaj” la latitudini înalte în discuțiile de prognoză - maxime persistente peste Groenlanda, Scandinavia sau Arctica. Aceste blocaje sunt adesea „amprentele” la sol ale unei perturbări stratosferice care coboară treptat. În final, uită-te la prognozele de ansamblu (ensemble) pe 10–15 zile, nu doar la o singură rulare deterministă. Dacă mai multe scenarii încep să indice același tipar - de exemplu, mai rece și mai uscat în nordul Europei, mai furtunos în Mediterană - atunci semnalul se întărește.

Cu toții am trăit momentul în care un titlu de „cod roșu” promite „zăpadă istorică” și te trezești în ploaie măruntă și cu vecini ușor morocănoși. Acolo intervine oboseala emoțională. Ca să rămâi lucid, ajută să tratezi o încălzire stratosferică timpurie ca pe o schimbare a probabilităților, nu ca pe o garanție a unui eveniment concret pe strada ta. Meteorologii vor vorbi despre „încărcarea zarurilor” în favoarea unor episoade reci în anumite regiuni. Greșeala pe care o facem mulți este să transformăm metafora zarurilor încărcate în certitudine. O altă eroare frecventă este să reacționăm abia când frigul a sosit deja. O abordare mai bună e să notezi informația, poate să-ți ajustezi ușor planurile de călătorie sau să verifici dacă munca de acasă e cu adevărat o opțiune dacă drumurile devin poleioase. Pașii mici și plictisitori bat panica de ultim moment.

Prognozatorii înșiși sunt atenți să nu vândă prea mult din ceea ce știu. Un cercetător senior în știința climei a formulat astfel:

„Încălzirile stratosferice sunt ca și cum ai bate atmosfera pe umăr. Știi că ceva se va întoarce, dar nu poți spune exact în ce direcție se va uita.”

Pentru oricine încearcă să înțeleagă următoarele săptămâni, o listă mentală simplă ajută la păstrarea realismului:

Este vortexul polar semnificativ mai slab decât normal și rămâne așa?
Se aliniază centre meteo credibile asupra aceleiași schimbări de tipar la scară mare?
Vorbesc prognozatorii locali despre riscuri crescute, nu despre rezultate „bătute în cuie”?
Îți permite propriul plan câteva zile de perturbări dacă totuși vin frigul și zăpada?

Răspunsul liniștit la acestea, fără panică, face ca știința să pară mai puțin o dramă și mai mult un set de indicii în evoluție cu care chiar poți lucra.

De ce contează această încălzire din decembrie mult dincolo de graficele meteo

O încălzire stratosferică timpurie și intensă e mai mult decât o curiozitate pentru pasionații de vreme. E un memento că atmosfera este un singur sistem, capricios, în care undele născute deasupra Pacificului sau Siberiei pot reverbera până la naveta ta de dimineață, peste câteva săptămâni. Aceste evenimente ne testează instrumentele de prognoză, dar ne testează și felul în care comunicăm riscul. O iarnă care devine brusc mai rece și mai „blocată” poate pune presiune pe rețelele energetice, poate expune oamenii din locuințe prost încălzite și poate aduce infrastructura vulnerabilă în prim-plan. În același timp, o schimbare de tipar poate aduce ploi abundente sau zăpadă în regiuni care deja se luptă cu solul saturat. Povestea aceasta nu e doar despre știință - e despre cum gestionează societățile surprize tehnic previzibile, dar emoțional zdruncinătoare.

Punct cheie	Detaliu	Interes pentru cititor
Eveniment rar la început de sezon	Încălzire stratosferică semnificativă apărând în decembrie, mai devreme decât de obicei	Semnalează că previziunile de iarnă se pot schimba, chiar dacă crezi că sunt deja „stabilite”
Perturbarea vortexului polar	Slăbirea sau scindarea vortexului poate trimite aer rece spre latitudinile medii	Ajută la explicarea potențialelor valuri de frig, episoade de ninsoare și vârfuri ale cererii de energie
Semnale practice de urmărit	Intensitatea vortexului, tipare de blocaj, acordul prognozelor ensemble	Îți oferă instrumente ca să treci prin hype și să planifici calm săptămânile următoare

Întrebări frecvente (FAQ)

Ce este exact o încălzire stratosferică bruscă? Este o creștere rapidă a temperaturii în stratosfera polară de iarnă, adesea cu 30–50°C în câteva zile, care slăbește sau perturbă vortexul polar și poate modifica tiparele vremii timp de săptămâni.

Acest eveniment din decembrie garantează o iarnă severă în Europa sau în Regatul Unit? Nu. Crește șansele unor tipare mai reci și mai „blocate”, dar impacturile regionale depind de locul în care se poziționează lobii vortexului perturbat și blocajele de presiune ridicată.

La cât timp după o încălzire stratosferică simțim efectele la suprafață? De obicei 10–20 de zile, uneori mai mult. Impactul se poate întinde pe câteva săptămâni, mai ales pentru tiparele de temperatură și presiune.

Schimbările climatice fac aceste evenimente mai frecvente? Cercetarea este în desfășurare. Unele studii sugerează că schimbările din gheața marină arctică și din stratul de zăpadă le pot influența, dar nu există încă un trend simplu, acceptat universal.

Ce ar trebui să facă, concret, un om obișnuit cu această informație? Folosește-o ca pe un indiciu timpuriu ca să rămâi flexibil: urmărește puțin mai atent prognozele locale de încredere, planifică pentru posibile perturbări de călătorie sau energie și evită să reacționezi abia când frigul e deja la ușă.