Un studiu din California arată că marijuana poate reduce consumul de alcool, însă efectul și limitele sale nu sunt încă clare.

Mai mulți tineri sar peste „ultima rundă”, înlocuiesc cocktailurile cu țigări gata rulate și vorbesc despre „a se simți mai bine în corpul lor”. În spatele acestei schimbări culturale, cercetătorii testează acum dacă canabisul chiar reduce consumul de alcool sau doar mută dependența dintr-o parte în alta.

O revoltă tăcută împotriva culturii băutului

În multe țări occidentale, alcoolul rămâne ancora vieții sociale: băuturi după program, brunch-uri „fără fund”, nunți, înmormântări, chiar și evenimente de muncă. Totuși, dezavantajele lui par tot mai puțin acceptabile: somn prost, vârfuri de anxietate, afectarea ficatului, accidente și un sentiment tot mai puternic de pierdere a controlului. Tot mai mulți oameni se întreabă de ce un drog care alimentează atâtea probleme de sănătate rămâne lubrifiantul social implicit.

În același timp, canabisul are o altă imagine, mai ales în state și țări unde este legal. Pare mai „natural”, se potrivește narațiunilor de wellness și se aliniază cu tendințele legate de sănătatea mintală și îngrijirea de sine. Această percepție, corectă sau nu, alimentează un nou stil de viață: oamenii reduc alcoolul, dar păstrează canabisul.

Ascensiunea „California sober”

Termenul „California sober” s-a răspândit de la petrecerile din Los Angeles și fluxurile de pe TikTok până în cercurile mainstream de wellness. Ideea este simplă: eviți alcoolul, dar folosești în continuare canabis și, uneori, alte substanțe „mai ușoare”, cu moderație. Scopul nu este abstinența strictă de la orice, ci o versiune personalizată a sobrietății.

„California sober” remodelează sobrietatea ca un spectru, în care oamenii renunță la alcool, dar acceptă anumite droguri pe care le consideră mai puțin dăunătoare.

Fanii acestui stil de viață menționează adesea trei motive:

• Dorința de a avea mai puține consecințe a doua zi decât după băutul în exces.
• Căutarea relaxării sociale și a euforiei fără blackout-uri sau agresivitate.
• Încercarea de a proteja sănătatea mintală, în special în cazul anxietății sau al dispoziției scăzute.

Pe rețelele sociale, domină anecdotele: utilizatorii descriu că beau mai puțin sau deloc de când au început să folosească canabis. Aceste povești ridică o întrebare crucială de cercetare: canabisul doar înlocuiește alcoolul sau chiar reduce pofta de a bea?

Ce a măsurat de fapt experimentul de la Brown University

Un bar simulat, comportament măsurat

O echipă de la Brown University a conceput un experiment controlat pentru a testa cum afectează canabisul comportamentul de băut pe moment. Studiul, publicat în American Journal of Psychiatry, a evitat haosul petrecerilor reale și a analizat consumul de alcool în condiții de laborator.

Cercetătorii au recrutat 157 de adulți. Fiecare participant a fumat o țigară cu canabis cu:

• Fără THC activ (placebo),
• 3,1% THC,
• sau 7,2% THC.

După aceea, au intrat într-o cameră amenajată să semene cu un bar. Puteau alege băuturi alcoolice sau puteau refuza și câștiga în schimb o mică recompensă financiară. Fiecare băutură, fiecare refuz și momentul primei înghițituri au fost înregistrate.

Rezultatele au fost remarcabile:

Nivel THC	Schimbare în alcoolul consumat	Alt efect observat
0% (placebo)	Nivel de referință	Poftă de băut la nivel de bază
3,1% THC	reducere de 19% a volumului de alcool	întârziere până la prima băutură
7,2% THC	reducere de 27% a volumului de alcool	întârziere și mai mare și dorință mai scăzută de a bea

Un THC mai ridicat în acest studiu s-a asociat cu mai puțin alcool consumat și cu o trecere mai lentă către prima băutură.

În aceste condiții, canabisul a părut un „frânar” pe termen scurt pentru băut. Participanții s-au simțit mai puțin împinși să înceapă și au continuat să bea mai puțin pe durata sesiunii.

Unghiul CBD: pofta în creier

O altă echipă, condusă de cercetători germani și publicată în Molecular Psychiatry, s-a concentrat nu pe THC, ci pe canabidiol (CBD), un component neintoxicant al canabisului. Ei au studiat persoane cu diagnostic de tulburare de consum de alcool, un grup pentru care recăderea și pofta puternică rămân o luptă zilnică.

Participanții au primit o doză unică de 800 mg de CBD. Apoi au fost expuși la indicii asociate cu alcoolul: imagini, mirosuri sau situații menite să declanșeze dorința de a bea. Imagistica cerebrală a arătat o reducere a activității în nucleul accumbens, o regiune profund implicată în recompensă și poftă.

Subiectiv, oamenii au raportat o poftă mai mică de a bea la doar trei ore după administrarea CBD. Efectul nu însemna că erau „vindecați”, dar sugera că CBD poate diminua răspunsul de recompensă al creierului la indicii legate de alcool, cel puțin pe termen scurt.

Un semnal real, învelit în mari semne de întrebare

Ambele studii indică o direcție similară: anumiți compuși din canabis pot reduce consumul de alcool sau pofta de alcool în condiții controlate. THC, în studiul Brown, a dus la mai puține băuturi într-un bar simulat. CBD, în studiul german, a calmat regiuni cerebrale legate de poftă și a redus dorința de a bea raportată de participanți.

Cercetarea indică o interacțiune între canabis și alcool care depășește simpla substituție, dar regulile acestei interacțiuni rămân neclare.

Cercetătorii avertizează împotriva trecerii pripite de la date de laborator la recomandări de stil de viață. Viața reală este mult mai dezordonată decât o cameră de bar controlată sau un scanner cerebral. Oamenii se confruntă adesea cu presiunea grupului, combină mai multe substanțe, beau din suferință emoțională sau urmăresc efecte mai puternice „de distracție”.

Limite care îi fac pe oamenii de știință prudenți

Câteva limitări cheie influențează modul în care ar trebui citite aceste rezultate:

• Interval scurt: ambele studii au analizat efecte acute, nu rezultate pe termen lung.
• Setări controlate: fără prieteni care strigă „încă una”, fără cluburi zgomotoase, fără viață de acasă haotică.
• Doze specifice: produsele de canabis și cantitățile de CBD au fost standardizate, spre deosebire de variația de tărie din magazine sau de pe piața ilegală.
• Participanți selectați: voluntarii din studii reflectă rar cei mai vulnerabili băutori, cum ar fi persoane cu probleme sociale severe sau dependențe multiple.

În multe contexte din lumea reală, canabisul și alcoolul nu sunt substituți, ci parteneri. Oamenii le combină pentru a amplifica intoxicația. Acest amestec poate intensifica afectarea funcționării, poate crește riscul de accidente și poate amplifica greața sau anxietatea. Aceeași plantă care reduce băutul într-un laborator poate ajuta la alimentarea consumului compulsiv la o petrecere.

De la substituție la noi instrumente terapeutice?

Chiar și cu aceste rezerve, studiile schimbă felul în care clinicienii și factorii de decizie se gândesc la canabis. În loc să fie tratat doar ca drog recreațional sau problemă de sănătate publică, unele echipe îl văd acum ca pe un posibil instrument în medicina adicțiilor.

Întrebarea devine: ar putea canabinoizii, sub ghidaj medical, să ajute anumiți pacienți să reducă băutul, să gestioneze pofta sau să prevină recăderea?

Mai multe scenarii îi interesează pe cercetători:

• Tratamente țintite cu CBD pentru a reduce pofta între ședințele de terapie.
• THC atent dozat sau produse echilibrate THC/CBD pentru persoane care nu tolerează medicamentele actuale pentru dependența de alcool.
• Utilizare pe termen scurt a canabinoizilor în perioade cu risc ridicat, cum ar fi începutul abstinenței.

Deocamdată, aceste idei rămân perspective, nu îngrijire standard. Medicii au deja medicamente aprobate pentru tulburarea de consum de alcool, precum naltrexona, acamprosatul sau disulfiramul. Orice strategie bazată pe canabinoizi ar trebui să demonstreze că funcționează cel puțin la fel de bine, cu efecte adverse acceptabile și fără creșterea daunelor legate de canabis.

Riscurile din spatele narațiunii „iarbă în loc de vin”

Dezbaterea publică oscilează adesea între extreme: canabis ca truc inofensiv de wellness sau canabis ca „poartă” către eșec. Realitatea, mai ales în contextul alcoolului, este la mijloc.

Înlocuirea băutului intens cu utilizarea frecventă a canabisului poate reduce unele riscuri, precum afectarea ficatului sau condusul în stare de ebrietate, dar introduce altele. Consumul regulat de canabis poate afecta memoria și concentrarea, poate declanșa dependență, poate crește riscul de psihoză la persoanele vulnerabile și poate alimenta anxietatea la unii utilizatori.

Trecerea de la alcool la canabis poate părea progres pentru unii, totuși se poate transforma într-o mișcare laterală de la o dependență la alta.

Persoanele care deja se luptă cu controlul impulsurilor sau cu tulburări de sănătate mintală pot fi deosebit de expuse. Dacă cineva fumează sau vapează din ce în ce mai mult ca să „stea departe de alcool”, poate ignora creșterea lentă a unei noi adicții până când viața lui începe din nou să se învârtească în jurul unei substanțe.

Cum își pot cântări opțiunile indivizii

Pentru cei care se gândesc să devină „California sober” sau să folosească canabis pentru a reduce băutul, câteva reflecții practice pot ajuta la alegeri mai sigure:

• Urmărește frecvența: notează cât de des folosești canabis și cum se schimbă dozele de la o săptămână la alta.
• Observă motivele: întreabă-te dacă îl folosești mai ales ca să scapi de sentimente incomode sau de stres.
• Monitorizează funcționarea: verifică dacă munca, studiul, relațiile sau calitatea somnului încep să aibă de suferit.
• Reguli de combinare: evită combinarea canabisului și alcoolului când conduci, ai grijă de copii sau faci activități riscante.

Unii specialiști în adicții sugerează acum „planuri de reducere a riscurilor” în care pacienții reduc treptat alcoolul, uneori cu utilizare limitată de canabis, dar cu plafoane clare și reevaluare continuă. Ei încadrează canabisul nu ca tratament miraculos, ci ca instrument de tranziție, folosit cu limite stricte și verificări regulate.

Ce va viza probabil cercetarea viitoare

Următorul val de studii va intra, probabil, în detalii mai fine: ce profiluri de canabinoizi ajută cel mai mult, ce doze evită declinul cognitiv și ce grupuri de pacienți beneficiază în loc să se agraveze. Studiile pe termen lung vor trebui să urmărească dacă oamenii mențin într-adevăr un consum mai mic de alcool și dacă apar între timp probleme noi legate de canabis.

Cercetătorii vor să înțeleagă și factorii sociali. Accesul la canabis legal, reglementat, cu doze cunoscute, schimbă ecuația față de piețele ilegale? Cum modelează mesajele publice despre „California sober” comportamentul adolescenților, care au riscuri diferite față de adulți?

Canabisul se află acum la o răscruce între cultură și medicină. Pentru consumul de alcool, arată un potențial real de a schimba obiceiuri și de a reduce pofta, dar poartă în continuare propriul set de riscuri. Felul în care societățile vor încadra și reglementa acest rol cu două tăișuri va influența nu doar obiceiurile de petrecere, ci și următoarea generație de îngrijire în adicții.